Ma intreb... de ce viata e ca o panza de paianjen..? Te acapareaza in panzele ei, din care.. nu ai scapare.. oricat ai incerca sa te zbati, sa iesi la liman.. te afunzi tot mai mult. Hmm.. ciudat. Trist.. dar totusi, tragic.. Cum poti sa te afunzi tot mai mult intr-un abis?
De ce.. daca viata e dura, nu putem sa ne luptam cu ea.. pt a fii castigatori? De ce daca nu suntem castigatori.. nu suntem nici invinsi..?
De ce daca am invins.. lacrimile imi tot curg pe obraz...?

Bazaind pe diferite site-uri, din intamplare, am ajuns sa citesc stirile pe site-ul realitatii tv.. nu am mai facutt asta de lunii de zile, dar din curiozitate, am citit cateva titluri.. Se pare ca europenii vor tot mai mult sa se ''emancipeze'', iar prin urmare, un site din Londra, a pus in vanzare on--line bilete pt un concert.. Pretul biletului nu trebuia platit in bani, ci intr-o anumita cantitate de ... sperma.. Da, stiu.. e ciudat.Asta m-am intrebat si eu.. Oare, londonezii nu mai sunt capabili sa ''se inmulteasca'' pe cale naturala sau.. banii incep sa isi piarda din valoare si ajungem din nou ca in epoca de piatra, pe vremea celor din familia Flinstone, cand nu existau banii si se facea troc? ;))
Interesanta ideea londoneziilor.. dar sunt chiar curioasa, care este problema lor...? Lipsa capabilitatii de inmultire... sau ne asteapta o noua epoca de piatra? Poate avem noroc, si cei din familia Flinstone s-au reincarnat si o sa fim vecini cu ei.. ;)) Mi-ar placea sa stau la o cafea cu Wilma si cu Betty..

De ce mereu tot ce se intampla in prezent... fiecare vorba, fiecare privire, gest sau tacere.. ne poate marca intreaga fiinta..? E ciudat, dar fiecare dintre noi... vom avea o clipa in viata in care, trecutul ne va juca o farsa in prezent.. Toate se leaga: prezentul va fi mereu bantui de ce a fost rau in trecut... iar viitorul.. viitorul poate k deja intr-o oarecare masura, e ''distrus'' daca sufletele noastre au ramas cu un gust amar si o lacrima, regretand tot ce a fost...
De neatins.. asta ar fi definitia fericirii. Ma intreb... oare exista fericirea aproape totala?.. oare exista, cand in jurul nostru suntem inconjurati numai de rau, de lacrimi si suferinta... Hmm, fericirea asta.. toti visam la ea, si putini, prea putini reusesc sa o atinga... Desi, cei care o ating, nu reusesc sa se bucure mult timp de ea.. De obicei, cei mai buni dintre noi, cei care pot atinge fericirea, sunt luati mult prea devreme acolo Sus...
Prea ciudat.. si totusi, dureros cand imi fuge gandul ca.. poate sunt si eu, unul dintre cei nefericiti, sa nu pot atinge fericirea nici macar pt o clipa..